Copii cu autism

FORUM INFORMATIONAL PENTRU RECUPERAREA COPIILOR CU AUTISM
 
AcasaAcasa  PortalPortal  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiţi | 
 

 intrepretari crestine

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
anasperanta
Admin
avatar

Mesaje : 679
Data nasterii : 18/06/1974
Data de inscriere : 30/07/2010
Varsta : 43

MesajSubiect: intrepretari crestine   Mar 14 Dec 2010 - 8:14

Intrebat, in primavara lui 1993, de cativa tineri ascoristi din Cluj, "Despre Miorita ce ne puteti spune?"- parintele Staniloae a raspuns: "Miorita vorbeste de Hristos si sufletul omenesc. Ciobanul care are oi mai multe este Hristos; ceilalti doi: Pilat si evreii...
"Pastorul sacrificat" din balada nu-i altul decat Iisus, Pastorul Cel Bun, dupa cum Insusi a marturisit: "Eu sunt Pastorul Cel Bun, Care-Si pune sufletul pentru oile Sale..." (In 10, 11).


"Cat priveste cealalta capodopera a geniului popular romanesc, Mesterul Manole, nu este greu a sesiza ca insusi numele "Manole", de la Emanuel (cu noi este Dumnezeu), ne trimite la Cel prin Care toate s-au zidit, Iisus Hristos. In fapt, ce zideste in balada "mesterul"? O biserica, nu-i asa? Exact ceea ce a intemeiat Hristos pe pamant: Biserica crestina. Ca si Iisus, Manole a murit in final, dar unde a cazut el s-a facut "o fantana lina...", transpunere geniala a cuvintelor lui Iisus: "Cel ce va bea din apa pe care Eu o voi da lumii nu va mai inseta in veac... Caci se va face intr-insul izvor de apa vie".

Manole, pentru a-si plini lucrarea, o zideste pe draga lui Ana (nume de loc intamplator: "hannan" in ebraica inseamna "milostenie", "dar"), daruind, astfel, cea mai scumpa ofranda pe care o avea…"


http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=11476

_________________
Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de Rai.
Sus In jos
http://autism.forumactual.com
iulia



Mesaje : 506
Data nasterii : 10/07/1967
Data de inscriere : 20/09/2010
Varsta : 50
Localizare : ORADEA

MesajSubiect: Re: intrepretari crestine   Vin 24 Feb 2012 - 3:16

In Biblie avem doua mentiuni despre stramosii nostri care au fost
scitii si tracii .Dacia noastra se numea Scitia Maior si Scitia Minor .
In Cartea Facerii cap. 10 , vers. 2 : Magog sunt scitii nostri , iar Tiras sunt tracii a doua radacina a noastra .
Europenii sunt urmasii lui Iafet , iar noi romanii urmasii lui Magog
si Tiras , scitii si tracii .Dupa Biblie avem aproape 4950 de ani pe
aceste meleaguri .
A doua mentiune este in Cartea II Macabei , cap. 4 , vers. 47 ,este vorba de sciti din nou anul 175-161 inainte de Hristos .
Stramosii nostri sciti si tracii sunt din ramura lui Iafet copilul lui Noe .
Sus In jos
monica1968



Mesaje : 365
Data de inscriere : 05/10/2011
Localizare : Bucuresti

MesajSubiect: Re: intrepretari crestine   Vin 24 Feb 2012 - 3:46

Iulia, nu stiam ca ai si preocupari din astea.....
Sus In jos
iulia



Mesaje : 506
Data nasterii : 10/07/1967
Data de inscriere : 20/09/2010
Varsta : 50
Localizare : ORADEA

MesajSubiect: Re: intrepretari crestine   Vin 24 Feb 2012 - 3:56

Le am maica le am de ani de zile...studiez diverse, acum sunt pe "Scrieri vechi" - radacini....atat spirituale cat si istorice
Sus In jos
iulia



Mesaje : 506
Data nasterii : 10/07/1967
Data de inscriere : 20/09/2010
Varsta : 50
Localizare : ORADEA

MesajSubiect: Re: intrepretari crestine   Mar 26 Mar 2013 - 8:51

Am primit acest DECALOG si nu m-am putut abtine sa nu il postez, mi-a placut ATAT de mult si am prins din nou un pic de curaj si speranta....























Decalogul Părintelui Savatie Baștovoi

1. Să nu uiţi că trebuie să mori
Când
aveam doi ani, am căzut din sania înhămată la cal, iar tata s-a dus
fără să mă observe. Tata era pădurar pe atunci şi întâmplarea a avut loc
chiar la poarta cantonului din Oricova. Când calul a pornit, eu am
căzut pe spate, în zăpadă, amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci
am avut pentru prima oară descoperirea singurătăţii şi a morţii. Nu am
plâns şi nici nu am strigat.

Ţin minte că eram îmbrăcat într-o salopetă albastră cu glugă. M-am întors tăcut în casă, la mama, mergând
atât de încet, încât să-i dau răgaz tatei să mă ajungă din urmă.

2. Să nu uiţi că trebuie să iubeşti

Cel
mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om este să nu fie
iubit. Dar cred că şi mai cumplit este să nu iubeşti. Întotdeauna mi-a
fost uşor să iubesc oamenii, să mă bucur că-i văd. De aceea, nu am avut
nicio piedică în a înţelege Evanghelia. Când făceam vreo bazaconie,
mamica îmi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru
mine pedeapsa supremă, pe care eu o trăiam ca pe o izgonire din Rai.
Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului nu este altceva decât
dragostea pierdută pe care eşti condamnat să o contempli veşnic.


3. Să nu preţuieşti în bani ceea ce Dumnezeu ţi-a dat în dar

Am
înţeles asta în adolescenţă. Eu fiind elev la Liceul de Artă („Octav
Băncilă”) din Iaşi, mama m-a dus la Petersburg să văd Ermitajul. Acolo,
am stat
la o familie de abhazi, o femeie divorţată cu doi copii, dar foarte
descurcăreaţă. O chema Izolda şi ea mi-a cumpărat prima mea chitară.
Dumnezeu să-i dea sănătate! Avea grătar şi făcea mulţi bani. Eu
niciodată nu am văzut atât de mulţi bani. Vindea frigărui noaptea, până
spre dimineaţă, că erau nopţile albe. Uneori ieşeam şi eu cu ei, că era
interesant. Ei făceau şi vindeau frigărui, iar eu desenam într-o mapă pe
care o sprijineam pe genunchi. Cât oamenii mâncau, eu aveam timp să le
„fur” portretele. Un bărbat chel şi vesel s-a apropiat de mine şi a
început să exclame: „Păi ăsta sunt eu! Sunt chiar eu! Cât să-ţi dau ca
să mi-l vinzi?”. Eu zic, vi-l dau aşa, eu nu vând. Şi i-am dat acel
portret. Bărbatul totuşi mi-a dat un dolar, era în 1991. Apoi s-a dus.
Eu am rămas cu acel ban. L-am pus într-un caiet şi nu l-am folosit
niciodată.

4. Să nu crezi răul

De câte ori am
crezut un rău despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simţit
murdar, părtaş la o lucrare de urâţire a omului. Am vorbit şi eu de rău,
iar timpul mi-a demonstrat de fiecare dată că nu am avut dreptate.
Prefer să greşesc prin a-mi păstra o părere bună despre un om rău decât
să ajung să cred o vorbă proastă despre un om bun. Orice rău este o
minciună. Răul, aşa cum spunea fericitul Augustin, nu există. Răul este o
mare absenţă, absenţa binelui şi a iubirii. De aceea, a crede răul este
totuna cu a te cufunda în absenţă, în minciună.


5. Să nu te crezi pierdut

Eu
sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care ies
din această cădere sufletească. Dar într-o zi mi-a venit gândul
salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoştea căderile mele, şi cele trecute,
şi cele viitoare şi totuşi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni
pe lume spre pierzare. Dacă ne-am născut
înseamnă că Dumnezeu şi-a pus toată încrederea în noi. E o mare
încurajare să te gândeşti că Dumnezeu are încredere în tine. La
disperare omul e capabil de orice rău, el se porneşte cu război
împotriva propriei fiinţe, având parcă o plăcere demonică din a-şi călca
propriile principii, practic sinucigându-se spiritual. Cred că orice
duhovnic adevărat îşi începe sfătuirea de după spovedanie prin
cuvintele: „Să nu deznădăjduieşti”.

6. Să nu te crezi sfânt

Sfântul
Siluan Athonitul zicea: „Două gânduri să nu le primeşti şi să nu le
crezi, primul că nu te vei mântui şi al doilea că eşti sfânt”. Să nu te
crezi mai bun ca alţii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui
Dumnezeu, poate fi mai bună decât a vecinului, dar asta nu înseamnă că
tu eşti mai bun ca el, doar lucrarea e mai bună. Darurile date de
Dumnezeu nu se iau înapoi, dar oricine se mândreşte cu lucrările sale
ajunge să se întunece şi să folosească darul prosteşte, după care
ajunge să-şi piardă demnitatea.

7. Să nu te pui chezaş

De
câte ori m-am pus chezaş pentru cineva, am încurcat oamenii şi am făcut
rău. De când mă ţin minte, mă băgam să salvez pe toată lumea. Narcomani,
beţivi, femei bătute de bărbat şi aşa mai departe. N-am salvat pe
nimeni, numai necazuri, bani furaţi, lucruri dispărute, probleme cu
vecinii. Am ajuns la concluzia că dacă vrei să ajuţi pe cineva, ajută
cât te ţin curelele, dar fără să implici şi alţi oameni. Asta înseamnă
să te pui chezaş pentru cineva, să garantezi că el se va îndrepta, că te
reprezintă. Mare greşeală. Odată am citit din Pildele lui Solomon
sfatul acesta: „Să nu te pui chezaş”. Noi, când citim Scriptura,
înţelegem şi reţinem doar atât cât am experimentat, celelalte cuvinte
nici nu le vedem.

8. Să nu te răzbuni de două
ori

Răzbunarea este un păcat, dar este omenească. Scriptura
spune să nu pedepseşti de două ori pentru aceeaşi greşeală, principiu
care a ajuns şi în dreptul roman. Pot înţelege un gest de răzbunare,
deşi e mai bine să nu te răzbuni, dar mă înstrăinez de omul care se
răzbună de două ori, adică la nesfârşit, pentru o singură greşeală. Când
m-am răzbunat o dată, a mai mers cum a mai mers, m-a iertat Dumnezeu,
dar când m-am răzbunat a doua oară, s-a întors totul în capul meu şi am
ajuns să înţeleg că m-am războit cu mine însumi.

9. Să nu învingi cu orice preţ

Oamenii
care caută să fie învingători cu orice preţ, în cele din urmă, pierd
totul. Prefer să fiu considerat învins uneori pentru a-mi păstra şansa
să înving la urmă. Odată un episcop român mi l-a lăudat pe Adrian
Năstase (se întâmpla prin 2004): „Vă daţi seama, omul acesta (Adrian
Năstase) a avut doar note de
zece, niciun nouă! E extraordinar, nu-i aşa?”. Eu i-am răspuns: „Eu nu
am încredere în oamenii care au avut numai note de zece”. „De ce?”, m-a
întrebat episcopul surprins. „Pentru că ei nu ştiu să piardă, iar omul
care nu ştie să piardă te vinde pentru o victorie vremelnică”.

10. Să nu râzi de ruşinea nimănui

Când
eram mic, am auzit băieţii mai mari râzând de cineva care a fost prins
într-un păcat ruşinos. Apoi, de fiecare dată când mă întâlneam cu acel
om sau auzeam vorbindu-se de el, îmi venea în minte, fără să vreau,
păcatul pe care îl făcuse. Dar nicodată nu am spus cu buzele mele acel
păcat şi m-am purtat aşa cu acel om ca şi cum nu aş şti nimic. Nici
acum, când el a murit, nu pot spune ce am auzit, pentru că nu vreau să-i
răscolesc ruşinea.


Sus In jos
anasperanta
Admin
avatar

Mesaje : 679
Data nasterii : 18/06/1974
Data de inscriere : 30/07/2010
Varsta : 43

MesajSubiect: Re: intrepretari crestine   Mar 26 Mar 2013 - 10:40

da e minunat...l-am citit si eu aici. http://ramurainflorita.blogspot.ro/2013/03/decalogul-lui-savatie-bastovoi.html

_________________
Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de Rai.
Sus In jos
http://autism.forumactual.com
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: intrepretari crestine   

Sus In jos
 
intrepretari crestine
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Copii cu autism  :: Sa ne cunoastem. :: Jurnalul unui parinte. :: Diverse. :: Credinta.-
Mergi direct la: